Odata cu preocuparea asupra procesului de integrare europeana au fost definite si domeniile in care se impun ferme si responsabile reglementari legislative. Dreptul mediului reprezinta unul dintre domeniile cheie ce atrage mare atentie implicit sub conotatia procesului de globalizare. Este imperios necesara o armonizare a legislatiilor nationale cu reglementarile extranationale, indeplinirea acquis-ului unuional fiind obligatorie in vederea indeplinirii obligatiilor asumate ca stat membru UE.

Sediul principal al materiei in dreptul romanesc este reprezentat de Ordonanta de urgenta nr. 195/2005 privind protectie mediului, ce este in vigoare de la data de 29.01.2006.

Legea defineste in art. 2 pct. 22 si pct. 23 doua notiuni ce alimenteaza atat responsabilitatea statala, cat si responsabilitatea individuala, privata, a celor ce desfasoara activitati cu potentialul de a produce consecinte asupra mediului. O prima notiune este aceea de deteriorate a mediului, aceasta echivaland cu alterarea caracteristicilor fizico-chimice si structurare componentelor naturale si antropice ale mediului, reducerea diversitatii sau productivitatii biologice a ecosistemelor naturale si antropizate, afectarea mediului natural cu efecte asupra calitatii vietii, cauzate, in principal, de poluare apei, atmosferei si solului, supraexploatarea resurselor, gospodaria si valorificarea deficitara, ca si prin amenajarea necorespunzatoare a teritoriului.

O a doua notiune poate fi privita ca un scop global al societatii romanesti – dezvoltarea durabila – aceasta se transpune in dezvoltarea care corespunde necesitatilor prezentului fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisfice propriile necesitati.  In efectuarea unei analize ample, observam ca desi scopul dezvoltarii durabile pare a lasa loc unei largi aprecieri, conduita de urmat atat de catre cetateni, cat si de catre stat este atent dirijata prin restul normelor juridice in materie de mediu.

Drept exemplu, prin OUG 114/2007 s-a statuat ca schimbarea destinatiei terenurilor amenajate ca spatii verzi si/sau prevazute ca atare in documentatiile de urbanism, reducerea suprafetelor acestora ori stramutare lor este interzisa, indiferent de regimul juridic al acestora. De asemenea,  actele administrative sau juridice emise ori incheiate cu nerespectarea prevederilor anterioare, sunt lovite de nulitate absoluta.

In ideea recunoasterii importantei deosebite a valorilor sociale ocrotite de OUG 195/2005 si oferirii unei garantii absolut necesare acestora, regasim fapte antisociale sanctionate conform regimului contraventional ori infractional, dupa caz.

Consideram ca fiecare persoana, fie aceasta de drept public ori de drept privat, ar trebui sa duca la indeplinire obligatiile in materie de mediu si sa actionize cu diligenta nu in considerarea caracterului legislativ punitiv, retributiv, ci in considerarea dorintei de constructie si dezvoltare durabila, participand astfel la creearea unui teren optim de dezvoltare socio-economica.