O primă modificare semnalată cu privire la cererea reconvenţională priveşte condiţiile de admisibilitate. Astfel, într-o formă iniţială a textului art. 204 alin. (1) NCPC s-a dorit limitarea sferei de aplicare a cererii reconvenţionale doar la situaţiile în care pârâtul avea pretenţii faţă de reclamant derivând din acelaşi raport juridic (similar arbitrajului sau materiei comerciale). Întrucât o atare soluţie legislativă ar fi condus la aplicarea extrem de rar în practică a cererii reconvenţionale în materie civilă lato sensu, legiuitorul a simţit nevoia să adauge sintagma „pretenţii strâns legate de aceasta [cererea reclamantului]”, urmând ca legătura să fie apreciată de la caz la caz.

Potrivit art. 204 alin. (4) NCPC, cererea reconvenţională se depune odată cu întâmpinarea (cu excepţia situaţiilor în care întâmpinarea nu este obligatorie, caz în care se va depune la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate), sub sancţiunea decăderii din dreptul de a-şi valorifica pretenţiile pe cale incidentală. Intervine, astfel, o modificare importantă faţă de reglementarea Codului de procedură civilă de la 1865, potrivit căreia nedepunerea la timp a cererii reconvenţionale atrage ca sancţiune judecarea separată a acesteia (art. 135 CPC 1865), deşi, au existat sub imperiul acestei reglementări şi soluţii în practică în care, în mod greşit, s-a constatat decăderea. Cu toate acestea, pârâtul păstrează dreptul de a-şi valorifica pretenţiile pe calea unei cereri principale, care însă va declanşa un proces distinct.

Potrivit alin. (2) teza a II-a al art. 205 NCPC, „Dacă numai cererea principală este în stare de a fi judecată [nu însă şi atunci când reconvenţionala este în stare de a fi judecată, iar cererea principală nu] instanţa poate dispune judecarea separată a cererii reconvenţionale. Cu toate acestea, disjungerea nu poate fi dispusă în cazuri anume prevăzute de lege sau dacă judecarea ambelor cereri se impune pentru soluţionarea unitară a procesului”. În această situaţie, rămâne competentă aceeaşi instanţă, urmare a faptului că efectele prorogării de competenţă se menţin şi după disjungere.

Prelegere sustinuta de Prof. Univ. Dr. Gabriel Boroi
Sursa INM: Rezumat al transcriptului conferintelor tinute in Aula INM in 2012.

Căutări recente din domeniul avocatură: